Puterea adevărată a cuvintelor!
Într-un colț al unui parc, împrejmuită de un pâlc de copaci și de tufe pline cu flori albe și fructe colorate, era o mlaștină mică, acoperită de nuferi albi și roz. În mlaștină locuia o familie de broaște: tata, mama și săltărețul cel mic. Erau o familie fericită. ”Ești copilul cel mai frumos din lume”, îi șoptea mama broască puiului ei, care plescăia mulțumit, după care o copleșea de sărutări. ”Tu ești cea mai buna mamă de pe pământ”, îi răspundea micuțul, și apoi se arunca în apa rece a mlaștinii. Tatăl broscoi iși privea mândru familia, marginile înflorite ale mlaștinii, apa întunecată și rece și spunea: ”Trăim în cel mai frumos loc de pe pământ.”
Într-o zi, viața tihnită a familiei a fost tulburată de niște țipete repetate. Veneau de la un grup de fetițe care se plimbau pe cărarea care mărginea mlaștina.
”Vai! Ce miros!”
”Parcă e o groapă de gunoi…Să plecăm de aici.”
”Ce apă murdară. Vai! Uite broaștele alea oribile!”
”Uite-o și pe cea mică, ce urată e, ce ființe respingătoare!”
Tatăl și mama broscoi se afundau în noroi, rușinați. Micuțul se ascunse sub o frunza de nufar, umilit si rănit. În mlaștină fericirea dispăru pentru totdeauna…
Aveți mare grija la cuvinte, ele pot distruge vieți!” Omul prin cuvinte se condamna singur. Tot ce spui poate fi folosit împotriva ta”, sună cunoscut?