Lasă că faci tu pentru mine
Era o familie destul de necăjită, care trăia undeva la țară. Soțul era un om bun și darnic, nu era violent, dar bea aproape toți banii și copiii se chinuiau văzând acestea. Soția îi spunea mereu:
– Petrică! Roagă-te și tu un pic la Dumnezeu să-ți ia patima asta a beției, roagă-te și tu măcar pentru tine, dacă nu și pentru noi!
Iar el mereu îi spunea așa:
– Lasă că te rogi tu și pentru mine!
Soția mereu îi repeta:
– Mergi mai bărbate și tu la biserică!
Iar el răspundea ca întotdeauna cu aceeași replică:
– Lasă Filofteio că mergi tu și pentru mine!
Și tot așa la fiecare îndemn al soției bărbatul spunea:
– Lasă că faci tu și pentru mine!
Într-o buna zi Petrică se îmbolnăvi și făcu febra mare, soția era la biserică cu copii și se rugau pentru el. În starea în care era adormit și sub influența febrei puternice a avut un coșmar teribil. Se făcea că Petrică ajunsese cu familia lui la poarta raiului și toți erau fericiți de frumusețile de nedescris care se întrezăreau acolo. Un înger înfricoșător i-a invitat în rai unul câte unul. Bucuria era de nedescris, numai că atunci când ajunsese Petrică să intre, îngerul îi făcu semn cu asprime să iasă afară. Atunci el întristat până la lacrimi strigă îngerului:
– De ce nu mă lași îngere să intru și eu cu soția mea?
Iar îngerul cu voce gravă îi spuse:
– Lasă că intră ea și pentru tine!
Asumarea responsabilității pentru tot ceea ce ni se întâmplă face parte din Starea de A FI, starea noastră naturala.