Single Blog

Pe toti ‘ne-a tras curentul, cel putin odata in viata. Sau cel putin asa am CREZUT. În toate căutarile mele noi, românii, suntem singurul popor care are această zicală: ”mă trage curentul”. Suntem singurii cu frică de ‘curent’. Dar ce este de fapt acest ‘curent’? Dacă vom căuta in DEX, una dintre definițiile acestui cuvânt ar fi: Deplasare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de o diferență de temperatură- deci pe scurt…vânt. Ori noi nu ne îmbolnăvim că ne bate vântul, curentul din spatele vântului este problema:)

Pană aici toate bune si frumoase. Marea intrebare este? De ce avem concepția că o deplasare a unei mase de aer ne poate afecta atât de tare? Iar răspunsul este simplu……..deoarece așa ni s-a spus de generații la rând. Atâta timp cât noi CREDEM că acest fenomen ne poate îmbolnavi, atunci cu siguranță o va face. În toată concepția aceasta despre îmbolnăvirea sau apariția unor dureri sub diferite forme, exista o mare dilemă: Ea nu ne afectează pe toti, nu ne afectează pe toti la fel si nici măcăr nu ne afectează tot timpul, cu siguranță ai stat în aceleași condiții de curent și ori nu ai pățit nimic ori ai pățit altceva decât ultima oara. Dacă ar fi să punem într-o camera 10 persoane pe care să le ținem în condiții de ‘curent’ identice vom observa că unii vor începe să acuze dureri de dinți, alții dureri de spate, de urechi și tot așa. Mergând pe un fir logic o cauză care nu provocă aceleași simptome de fiecare dată, și acelorași persoane, însemnă că nu funcționeaza, de la sine putere. Cu toate acestea” curentul” are o voință proprie si aparent ‘ne trage’ cu fiecare ocazie când poate, lăsând la o parte că există și cauza de tipul ‘curent cronic’ când ‘ne trage curentul’ și nici macar nu e curent,(Închide mama ușa că o se facă curent, dar geamul este inchis, mulți avem mame sau mai ales bunici clarvăzaătoare care parcă prevăd evenimente de genul) doar simtim așa o briză si pac imediat ne vine in cap că urmeaza să o pățim, iar în suta la suta din cazuri ce CREDEM că pațim fix acel lucru îl vom experimenta, negreșit. Dupa cum poate ați sesizat am scris cu litere mari cuvântul CREDINȚĂ de fiecare dată. Atâta timp cât doar românii se îmbolnăvesc de această aparent magica boala, că doar noi, frumoasă nație, nici măcar nu ne îmbolnăvim sau ne apucă aceleași dureri însemnă, că ea, prin vacuitatea ei nu există și este doar în capul nostru.

Ca un miracol, printre noi exista și super-oameni pe care nu îi afectează acest eveniment și cei mai multi sunt…..copii. De ce oare? Pentru că ei sunt înca ”neprogramați atât de adânc”. Așteptările noastre nu ne creeaza realitatea, poate fi exact invers, realitatea să ne creeze așteptările, deoarece mai intâi a existat gândul, gândul s-a transformat într-un cuvânt, cuvântul într-o acțiune si acțiunea în faptă. Acest gând a venit deoarece ”cineva” sau ”ceva” l-a pus acolo. Mulți dintre noi vom crede…….Pai eu m-am gândit să am acel gând…… ceea ce în parte este adevart. Zic în parte deoarece sursa lui vine de la părinți, societate, prieteni etc. Noi doar am ALES să il avem dintr-o multitudine de optiuni. Te intreb pe tine cititorule: Daca te-aș ruga sa desenezi o mașină a timpului ai putea să o faci? Răspunsul este cu siguranță NU (decât dacă nu ești cine știe ce specie de extraterestru care se distreaza pe seama acestui articol sau vreun geniu care a descoperit-o deja și o ține doar pentru el). Nu ai putea să desenezi o mașină a timpului in primul rând pentru că nu ai văzut una (înafară de cele din filmele de la Hollywood, desigur) și pentru că nu ți-a zis nimeni cum arată una. Buddha a zis că în momentul in care vom avea ”orice gând” care să izvorească cu adevărat din noi atunci am atins iluminarea în cel mai măreț stadiu al ei.

Dacă am fi trăit in Congo realitatea din jurul nostru implica crocodili (sau aligatori, nu știu exact care dintre specii trăiește in Congo), insecte care te pot paraliza și o multitudine de șerpi veninosi. Așteptările noastre nu ar fi fost aceleași cu cele din mediul urban. Nu ne-am fi așteptat să vină metroul la timp, nu ne-am fi așteptat să găsim un coș de gunoi pe stradă și tot așa, pentru că aceste lucruri nu ar fi existat în realitatea noastră.

Acest articol nu este în mod deosebit despre fenomenul de ”a fi tras de curent”(cu toate că puteți renunța la multe dureri dacă înțelege-ți că acest fenomen nu este decât in capul vostru) ci mai degrabă despre felul nostru în care privim lumea, oamenii si situațiile ce ne înconjoară. Alege-ți măcar odată pe luna o zi în care sa redeveniți copii. Odată pe luna în care să pune-ți pauza grijilor cotidiene si pur si simplu să vă bucurați că existați pe acest Pământ, să vă jucați pur si simplu. Haideți să ALEGEM să ne ”deprogramăm” de la tiparele vechi cu care am fost crescuți și să facem și ceea ce ne dorim cu adevărat, indiferent cine se uită la noi și cum CREDEM noi că ne judecă. Din majoritatea ședințelor de coaching am aflat că unul din factorii determinanți care îi impiedică pe oameni să fie cu un pas mai aproape de fericirea lor sună cam așa: ”Dar ce o sa zică X despre mine? Dar ce o să creadă lumea? Dar așa ceva nu se face, o să mă vorbească pe la spate 2 luni”. În mai bine de 50% din cazuri persoanele care teoretic i-ar fi judecat, sau bârfit, nici măcar nu au făcut-o, ba din contră, i-au apreciat pentru curajul și determinarea lor!

Când vom ințelege cu adevarat că absolut tot ce experimentăm se datorează exclusiv nouă, atunci vom avea absolut tot ce ne dorim. Invățăturile mele se bazează și pe o veche arta chinezească de citire a fețelor. Din dorința de a vedea cât mai mulți oameni fericiți pe această lume, cât mai multă lume conștientă de ei inșiși vă voi dezvălui un secret profesional (și chiar vă rog să îl testați) persoanele cărora le pasă foarte mult de părerea celor din jur sunt in general persoanele care au un nas lung si proeminent combinat cu o față ce prezintă trăsături mai ascuțite.