Negustorul și pasarea
Un negustor avea o pasăre într-o colivie. Cum tocmai pleca în India, țara de origine a păsării, negustorul o întrebă dacă nu voia să-i aducă ceva la întoarcere. Pasărea ceru să-i dea drumul, dar fu refuzată.
Atunci îl rugă pe negustor să meargă în junglă și să le dea de veste păsărilor libere din neamul ei că fusese prinsă.
Negustorul făcu întocmai. Dar abia terminase ce avea de spus, ca o pasăre sălbatică, aidoma cu cea din colivia lui, căzu la pământ fără simțire. Negustorul se gândi că a fost vreo rudă apropiată de-a păsării lui, și se mâhni că-i pricinuise moartea. Când ajunse acasă, pasarea din colivie îl întrebă dacă aduce vești bune din India.
– Mă tem că nu, dragă pasare, îi zise negustorul, vești proaste. O ruda de-a ta a căzut la pământ chiar la picioarele mele când a auzit că ești în captivitate.
De cum auzi aceste cuvinte, pasărea negustorului căzu la rândul ei ca fulgerată.
– Vai, vestea că ruda ei a murit a omorât-o și pe ea, cugetă negustorul.
Și, îndurerat, luă pasărea din colivie și o puse pe pervazul ferestrei. De îndată, pasărea își veni în fire și zbură într-un copac învecinat.
– Află acum, spuse ea, că nenorocirea pe care tu credeai că mi-o anunți era de fapt pentru mine o veste bună. Și că mesajul salvator, învățându-mă cum să mă port ca să-mi recapăt libertatea, mi-a fost transmis prin tine, temnicerul meu.
Și pasărea zbură, în sfârșit și pentru totdeauna libera.
Învață să găsești albul într-un întreg ce pare negru.
Ce este bine pentru tine, s-a putea să fie rău pentru celalalt. Nu impune voința ta asupra celuilalt, o colivie de aur este tot o colivie.