Podul înțelepciunii
Trei oameni s-au pomenit într-o zi n fața unui râu învolburat. Toți trebuiau să treacă neapărat pe partea cealaltă. Primul, un mare negustor isteț și priceput, îngenunche și-i spuse lui Dumnezeu: „ Doamne, da-mi curajul să ma arunc în apele acestea amenințătoare și să trec râul. De partea cealaltă mă așteaptă treburi importante. Îmi voi dubla câștigurile, dar trebuie să mă grăbesc…” Se ridică și, după o clipă de ezitare, se aruncă în apă. Dar apa îl duse la vale.
Cel de-al doilea, un soldat cunoscut pentru integritatea și curajul său, lua poziție de drepți și se ruga: „Doamne, da-mi putere să trec peste acest obstacol. Voi învinge răul pentru că lupta pentru victorie este deviza mea.” Se aruncă fără să clipească, dar curentul puternic îl duse la vale.
Cea de-a treia pers era o femeie. Acasă o așteptau soțul și copiii. Și ea îngenunche și se rugă: „Doamne, dă-mi povață și înțelepciune pentru a trece apele acestui râu amenințător. Se ridică și văzu ceva mai încolo, un cioban care-și păștea oile. „Bade, știi cum se poate traversa râul?”, îl întreabă femeia.
„După dealul acela este un pod”, îi spuse ciobanul.
Toți traversăm râuri învolburate la un moment dat. Doar podul înțelepciunii este cel care nu se surpă niciodată. Cultivați nu curajul, nu puterea, acestea sunt trecătoare, sunt egoiste.