Schimbare comportamentală – Despre Furt și copii
Într-o școală la marginea unui oraș, era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna, domnul profesor avea grijă de toți elevii, încercând să-i învețe tot mai multe. Dar într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fura și l-au pârât imediat profesorului. Acesta, însă, nu l-a pedepsit pe făptaș. După câteva zile, hoțul iar a furat, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când același lucru s-a întâmplat și a treia oara, câțiva băieți s-au dus la profesor să se plângă și i-au spus:
– Acest coleg al nostru fură mereu. Nu este bine ceea ce s-a întâmplat și vă rugăm să-l dați afară din școală, altfel plecăm noi.
– N-am să-l dau afara. Dacă vreți, puteți pleca toți ceilalți, dar el rămâne.
– Domnule profesor, dar cum este posibil să renunțați atât de ușor la noi toți, care v-am ascultat mereu?
Privindu-i cu blândețe, profesorul le-a explicat elevilor săi, atât de mirați de această neașteptată situație:
– Voi știți deja, ce e bine și ce e rău? Dacă ați pleca în lume, cu siguranță că ați ști cum să vă purtați, nici nu mă îndoiesc! Dacă, însă, el ar pleca de aici, dintre noi, ce ar face?
Pentru fapte bune este necesar să facem fapte bune. Este ca și cum ai lupta pentru pace, nu, pace pentru pace. La fel se aplică și in cazul educării și formării comportamentale. Dacă se întâmplă un ceva „negativ” care este răsplătit tot cu un lucru perceput ca „negativ” într-un mod cât se poate de logic și simplist….unde credeți că se ajunge? Acesta este motivul pentru care oamenii tot zic: ÎN-CERC.